Toamna

Auzul duiosiei ma indeamna

Sa explorez o toamna

Si sa zbor usor pe-o rana

Care se transforma-n pana

Care canta, scrie, stie

Sta ascunsa-n din colivie

Vazul transparentei vine

Dupa ce auzi mai bine

Ochii tai incep a soarbe

Tot mai multe culori calde

Rupte din sufletele-soare,

Cerul reflectat in mare

Acum, cand vezi, auzi mai bine

Cuvintele le-nchizi in tine

Arunci ganduri la’naltime

Pierdut in multime

Ii atragi in forme fine

Dar se sufoca intre rime

Oare ce gandeste toamna

Cand priveste’ncet pe doamna?

Ca e frumoasa, dichisita

Dar in ea toamna e trista

Trimite vantul s-o aline

Dar ea nu vede si nu stie

In timp ce tu privesti si taci

Lacrimile-i devin maci

Pe-un camp intins, plin de suspine

Sarutat intens de albine

Macii incep frumos sa moara

Cu toamna de odinioara

Si-odata cu venirea iernii

Le mananca toate viermii

Tu privesti inca duios

La obrazu-i plans,  teros

Te apropii sa-i vorbesti de toamna

Dar in ea e numai iarna.

Singuratatea sunt eu

N-am rabdare sa respir

Simt adrenalina zilei in delir

Ascult o piesa si apoi o schimb

Schimb starile in functie de ritm

Renunt la vremurile sumbre

Incetand sa vanez umbre

Am inceput o viata noua

Dar in suflet inca ploua

Si tot alerg prin golul mintii

Treaza visez scrasnind toti dintii

Am ajuns intr-un unghi mort

Si doar gandirea mi-e suport

Oftez o data cat pt o viata

Adancindu-ma in ceata

Cartea gandurilor incep sa o scriu

Biografia unui loc pustiu

Si cand inchid ochii

Incep sa vad bine

Suntem doua figuri -

Eu si cu mine

Si vad doua umbre fara contur

In noaptea tacerii arata obscur

Moartea si eu jucand intr-un rol

Siguratatea – cel mai bun martor

Viata mea – univers calator

Ratiunea ma indeamna sa fiu spectator

Viata si moartea intr-un singur tablou

In care iubirea ramane vesnic ecou.

Inimi prost decupate

Sentimente neexprimate

Ale unor inimi prost decupate

Se contopesc ca non-culori

Contrast puternic de culori

Patimi, ganduri care se ating

Intre molecule care se resping

Tu si Eu – o convorbire tardiva

O minte de basm intr-una lucida

O bataie in minus, adanca

M-a ranit in partea stanga

Ma gandesc ca nu pot gandi

Desi ma gandeam mereu la “a fi”

Mi-e teama sa ma pun in pat

De ganduri sa-ncep sa ma dezbrac

Respir ca si cand mi-ar fi bine

Desi ma sufoc intre zidurile fine

De cand ai apus

Nimic nu-i de spus

De nimic nu am parte

Dar nimicul mi-e parte.

Pasi de amintire

 

Calcand pe pasi de amintire
Cuprindeam totul cu-o privire
Am retrait ce n-o sa mai fie
Imaginea copilariei vie

Iubitii pomi de-odinioara
Dupa care ne jucam seara de seara
Au disparut tot cate doi
Lasand in urma numai ploi

Timpul ne urmareste
Pe masura ce descreste
Imbatranim de amintire
Cu-n zambet trist de implinire.

Fior etern

Buzele tale

Cautandu-mi pulsul

Au aprins fiinta

Cu un singur stimul

Au deschis un lacat,

Cunoasterea tacuta

Si-au facut in treacat

Un loc de aventura

Au pipait timid

Fiece colt stingher

Jucand rolul unui

Fior etern.

Nesomn

Exaltare, incantare

Agonie si tristete

Sunt doar lucruri

Ce le simt

In valoare de argint

Sunt umile si gigante

Le traiesc intens

Pe toate

Daca nu traiesti

Extazul

Precum fluturii valsul

Muzicii intens vibrante

Prin tot trupul

Penetrante

Nu vei gasi un loc

Sa dormi

In mintea unui gol

Nesomn

Vino, canta-mi

Sau mai bine stai

Nu te pot si totusi

Pot

Esti rece, crud si

Mai trist decat

Tristetea

Pot sa beau oricat

In mintea mea

Nu vei patrunde

Numaidecat.

Obsesiv

Planset inecat de zare

Intoarce-ti aprigul ecou

Tu, umbra innecata-n mare

Ce-ai fost odata un erou

Tu esti o zi fara lumina

O noapte fara intuneric

Gol, te-ascunzi dupa cortina

Devenind absurd, coleric

Obsesia ta este crescanda

Hranindu-te cu lacomie

Din idei fara izbanda

Tu ajungi la nebunie.