Vioara

As arunca amintirile in mare

Furtuna sa le duca-n departare

Sa ma intorc la ziua de-nceput

Cand mama cu greu m-a conceput

As trage oblonul gandurilor mele

Sa uit calatoria mea spre stele

Am obosit si vreau sa adorm

In cupa uitarii, durerea s-o torn

As pleca undeva odata cu vantul

Sa nu-mi mai stie nimeni cantul

Cu o corabie in care m-ai asteptat

Pana din moarte m-am desteptat

As lua vioara de la-nceput

Sa invat notele ce nu le-am stiut

Sa-ti cant o clipa in armonie

Cea mai frumoasa simfonie

As tresari de fiecare data

Cand te-as privi prin sticla mata

Vreau ca din lacrimi de cer

Asupra ta, iubire sa cern.